Cum arată predictibilitatea într-o țară normală la cap

Trăim în țara în care în fiecare zi stai în tensiune și aștepți noi schimbări, majorări, indexări și scumpiri. Te trezești speriat cu pulsul în gât și gândul că mâine nu o să-ți mai permiți să cumperi ceea ce poți cumpăra astăzi. E greu nu doar pentru cetățeanul de rând, ci mai cu seamă pentru cei care încă se încăpățânează să-și mai țină deschise firmele. Mă plimbam zilele trecute pe bulevard și am numărat cel puțin zece magazine care s-au închis în ultima vreme, și ma refer aici la firme pe care le știu și care au rezistat ani buni în piață. E de-a dreptul trist, atât pentru cei care acum nu mai au un loc de muncă cât și pentru cei care s-au zbătut ani la rând să țină un business în viață. Mai mult, acest șablon se repetă cam peste tot în județ, ceea ce va face imposibilă colectarea banilor la stat la valoarea dorită. Este practic o pierdere în lanț și pare că este și o voită lipsă de interes pentru bunul mers al economiei. O țară care este ținută cu împrumuturi pe bandă rulantă și la dobânzi costisitoare nu va avea șanse rapide pentru revenire și recuperare. Și mai trist mi se pare faptul că cei care ar trebui să dea o direcție economiei și țării par și ei resemnați și fără soluții concrete. Premierul se arăta oarecum îngrijorat de ceea ce se întâmplă în țară și spunea răspicat că în contextul în care modificările la Codul Fiscal sunt de ordinul sutelor „nicio ţară normală la cap nu poate continua aşa. Nicio ţară normală la cap nu poate continua cu excepţii fiscale îngropând ţara”. Super, de acord, și ce ar trebui făcut în acest caz? Se pare că s-a și găsit o soluție, Marcel Ciolacu afirmând că „noi avem o situaţie excepţională şi trebuia să luăm nişte măsuri excepţionale”. Sigur că trebuia făcut ceva și chiar ar trebui făcut ceva urgent, atâta doar că de la stadiul de lozinci și până la practică pe noi teoria ne omoară. Nu am fost niciodată pasionată de astfel de discursuri care sunt oarecum firești într-un an aglomerat cu campanii electorale, însă ceea ce mă deranjează este faptul că ni se tot spune ce ar trebui făcut, cum ar trebui să procedăm, care sunt pașii care ar trebui urmați, când de fapt nimeni nu face nimic. Ziua trece, vorba rămâne, economia suferă. Când ne trezim să punem un plan viabil în practică, cu facilităţi fiscale și o predictibilitate economico-financiară în măsură să permită realizarea unor planuri de afaceri și de marketing realiste? Interesant este că exact în ziua în care premierul vorbea despre faptul că nu suntem pe direcția care trebuie și că nu este normal să existe un așa haos în economie, Ministerul Finanțelor publica un proiect de Ordonanță de Urgență care viza introducerea de impozite și taxe noi, precum și majorarea unora deja existente. În contextul în care știm exact ceea ce nu merge și nu funcționează dar se aplică exact contrariul rezultatele se văd de la sine: firme în insolvență sau în faliment și spații comerciale de închiriat care apar ca ciupercile după ploaie. Dacă s-ar dori să trăim într-o țară normală la cap atunci până în acest moment ar fi trebuit să avem un plan concret de urmat, un proiect de țară viabil și cu termene bine stabilite. Ceea ce va urma în câteva luni vor fi probabil noi iluzii, promisiuni și sloganuri electorale care mai de care mai drăguțe, colorate și foarte frumos ambalate. Să nu ne antepronunțăm, așteptăm să vedem cum rezultatele vor vorbi de la sine.